MONOMANIE s. f. Stare mintală patologică în care o persoană este obsedată de o singură idee, V. m a n i e (1). Melancolia se prefăcuse în monomanie, cu care a și trecut din viață. BARIȚIU, P. A. III, 100. Apriga dorință de avere ia caracterul unei monomanii sinistre. CONTEMP. 1956, nr. 519, 3/4, cf. DM. - Pl.: monomanii. – Din fr. monomanie.