MOPS s. m. 1. Cîine puternic de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. Doamne oxigenate, înălțate pe câlcîie, plimbă mopși urîți. BRĂESCU, M. B. 20. Nu vorbea cum trebuie, ci numai mîrîia ca un mops. CAZIMIR, GR. 221. Aista-i Țubichi, răspunse Natanail. . . E un corceag de mops și de fox. SADOVEANU, O. IX, 21. Mopsul. . . este cîinele național englezesc. ENC. AGR. Și nu e nevoie ca un cîine să fie lup, mops, doberman, șpiț, setter, griffon, ca să merite o atenție respectoasă. ARGHEZI, C. J. 96. 2. Epitet peiorativ dat unei persoane cu nasul turtit, cîrn. Cf. BUL. FIL. V, 190. 3. (Argotic, în trecut) Epitet dat unui judecător de instrucție. Cf. CADE. – Pl.: mopși. – Și : (popular) mox s. m. – Din germ. Mops.