mortal, -ă adj. 1979 (arg. tinerilor) Extraordinar, nemaipomenit ◊ „Miștocul mortal se practică la propriu, la ocazii, când cineva deranjează prea tare [...]” R.l. 3 VIII 93 p. 1. ◊ „Washingtonul n-a avut trecere în fața băuturii mortale sake, făcută din orez.” Expres 30/94 p. 15. ◊ „Putem deveni serioși, mortal de serioși [...]” Expres 39/94 p. 3; v. și comă (1979) (din it. mortale; DEX-S)