MORTIFÉR, -Ă adj. (Învechit) Mortal (1); s p e c. (despre boli) incurabil. Arme . . . mortifere. HELIADE, O. U, 382. Patimile oamenilor se împart în: vindecăcioase și nevindecăcioase i mortifere (aducătoare de moarte). CORNEA, E. I, 1/8, cf. PONTBRIANT, D. Mlaștinele. . . departe de a fi mortifere, erau considerate . . . ca foarte sănătoase. HASDEU, I. C. I, 225, cf. COSTINESCU. – Pl.: mortiferi, -e. – Din lat. mortiferus, fr. mortifère.