MOTOTOLIT, -Ă adj. 1. Făcut mototol¹ (1), strîns ghem; (despre hîrtii, materiale textile etc.) șifonat, boțit, li desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mîni. EMINESCU, N. 76. În mijloc era o mănușă mototolită. CONTEMPORANUL, IV, 84. Înfățișă lui Popa Tonea. . . o hîrtie mototolită. GALACTION, O. 189. Pe măsuța de lîngă patul lui văd același plic mototolit. SAHIA, N. 117, cf. id. U.R.S.S. 115. Abia se deslușeau ultimele dorinti ale mortului, scrijilate cu un vîrf ciunt de creion pe hírtia mototolită. PETRESCU, R. DR. 224. Cămăși de mătase mototolite. CĂLINESCU, E. O I, 31, cf. II, 101. Pălăriile de la Olimpia. . . zac și ele mototolite. PAS, L. I, 245. ♦ F i g. Prestigiul. . . nu iese încă o dată mototolit ? id. Z. IV, 5. ♦ (Despre oameni) Cu hainele șifonate, boțite. Intră și vară-mea Dița. E mototolită toată. STANCU, D. 36. ♦ (Despre păr, pieptănătură) Zburlit, deranjat. Păr mototolit și încîlcit. ȘEZ. II, 226. 2. Ghemuit; înghesuit. Baba, mototolită într-un ungher, plîngea cu sughițuri. REBREANU, N. 196. ♦ F i g. În orășelul dunărean mototolit și trist, liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47. – Pl.: mototoliți, -te. – V. mototoli.