MOȘNENESC, -EÁSCĂ adj. (În orînduirea feudală, în Munt.) Care aparține moșnenilor, care se referă la moșneni, de moșnean; (în orînduirea feudală, în Mold.) răzeșesc, (învechit) moștenesc. Haleșul nu e nici moșnenesc, nici țărănesc. IORGA, ap. CADE. Mistuie bogățiile munților moșnenești. LUNGIANU, ap. CADE. Puica era, de asemeni, neam moșnenesc din Padina buzoienilor. G, M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 38. – Pl.: moșnenești. – Moșnean + suf. -esc.