MURIBUND, -Ă, muribunzi, -de, s. m. și f. Persoană care e pe moarte, care se află în ultimele momente ale vieții. A bătut la ușă, a deșteptat pe bătrîn și i-a lăsat în prag muribundul. SADOVEANU, P. M. 124. Ici-colo cîte-un muribund gemea ori se zvîrcolea încă. REBREANU, R. II 269. Muribunda deschise ochii, deveniți catifelați. BART, E. 389. ♦ (Adjectival) Fig. Care e gata să piară, pe ducă, pe cale de dispariție, p. ext. slab, fără vlagă. Becul împrăștia o lumină muribundă. C. PETRESCU, C. V. 41.