MUZEU, muzee, s. n. Instituție care se ocupă cu strîngerea, păstrarea și expunerea (pentru a fi văzute de public) a obiectelor care prezintă un interes artistic, istoric, științific etc.; clădire în care sînt păstrate și expuse asemenea obiecte, colecții etc. Aș dori să mai rămîn la Paris și să vizitez amănunțit oarecare muzee istorice și arheologice. C. PETRESCU, A. 303. ◊ Fig. Într-o noapte doi școlari, frații Cuciuc, ne povestiseră nenorocirile lui Robinson Crusoe, și de atunci mintea mea devenise un muzeu de tablouri ce reprezentau corăbii sfărîmate de stînci. GHICA, S. 75. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar și prețios, vrednic de a figura într-un muzeu. Pereții sînt acoperiți cu tablouri și fotografii, – piese rare, unele unice, de muzeu. STANCU, U.R.S.S. 72; b) (glumeț, despre obiecte) învechit (de tot). ♦ Templu antic dedicat muzelor. – Variantă: (popular) muzău (STANCU, D. 178, C. PETRESCU, R. DR. 37) s. n.