muzéŭ n., pl. ee (lat. muséum, d. vgr. museion, templu muzelor. V. muză, mozaic). În antichitate, templu muzelor. Un deal de lîngă Atena consacrat muzelor. O porțiune dintr’un palat din Alexandria în care Ptolemeŭ I îĭ adunase pe savanțiĭ și filosofiĭ ceĭ maĭ celebri și în care era renumita bibliotecă care a fost arsă de Arabĭ la 641. Local în care-s adunate obĭecte de artă orĭ de știință. Fig. Carte care conține multe lucrurĭ: un dicționar, cu numeroasele luĭ exemple, e un muzeŭ. A trece la muzeŭ, a dispărea din uz, din circulațiune, din vĭață și, pin urmare, a nu se maĭ găsi de cît la muzeŭ, vorbind de un obĭect, de un animal.