mâță, mâțe, s.f. – 1. Pisică (Felis domestica). 2. Unealtă pentru culesul fructelor. 3. Cârlig în formă de gheară cu care se scoate găleata din fântână. 4. Capcană de prins șoareci (ALRRM, 1973: 592). 5. (bot.) Specie de salcie mică. „Mâni (1 aprilie 1923) e Staulu’ cu flori și or sfințî mâța” (Papahagi 1925). ♦ (onom.) Mâță, nume de familie în Maramureș. – Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, vfr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., scr., maca (DER, Șăineanu); probabil formă onomatopeică, cf. alb. mica (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. moca (Edelspacher, cf. DER).