MÎNGÎIAT, -Ă adj. (Învechit, adesea substantivat) (Om) fermecat, vrăjit. Măngăîatu (d e s c î n t a t H) măngăe-se de preamăndrul. PSALT. 110. Căndu turna-va Domnul prădarea Sionului, fum ca mângâiați (c a u n i i c a r e v i s e a z ă B 1938). ib. 273, cf. DOSOFTEI, ap. GCR I, 249/21. - Pl.: mîngîiați, -te. - Și: măngăiát, -ă adj. – V. mîngîia.