MÎZGĂLlT, -Ă adj. 1. Murdărit, mînjit, pătat. Cf. m î z g ă l i (1). Mîzgîliți și nespălați, ei nu îndrăzneau să intre în cîrcimele elegante. CONTEMPORANUL, VI_I, 32, cf. ALR I 639/164, 283, 285. 2. Acoperit cu un scris urît, neglijent. Cf. m î z g ă l i (2). Un umbrar de scînduri, mîzgălit de iscălituri. VLAHUȚĂ, ap. TDRG. Adună de pe dușumea maldărele de foi mîzgălite, le rîndui și le așeză pe masă. STANCU, R. A. II, 7. Erai descurajat și a fost cît pe-aci să rupi două caiete cu pagini mîzgălite. PAS, Z. I, 313. – Pl.: mîzgăliți, -te. - Și: (regional) mîzgîlit, -ă adj. – V. mîzgăli.