MĂIESTREȚ, -EAȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Învechit, rar) 1. Care face un lucru cu măiestrie, plin de măiestrie talentat. Poeții măiestreți ai școalei alexandrine. ODOBESCU, S. I 204. 2. Care este făcut cu măiestrie. Ochiul trebuia să fie deprins spre a descifra acel tainic și măiestreț dedal. FILIMON, C. 179.