MĂLÍNĂ¹ s. f. 1. (Și în sintagma mălină neagră, N. LEON, MED. 48) Fructul mălinului (I 1), de mărimea unui bob de mazăre, de culoare neagră și cu gust amar, întrebuințat în medicina populară pentru combaterea gălbezei și a diareei. Cf. N. LEON, MED. 48. În Rădășani se mai cultivă: . . . măline negre, foarte mici, bune pentru gălbază. ȘEZ. V, 69. Fructele lui, numite măline, cu o coajă neagră și un miez verde, sînt bune de mîncat. ib. XV, 67. Frunzuliță trei măline. MAT. FOLK. 452. 2. (Regional) Fructul crușînului. Cf. DDRF. 3. (Regional) Fructul mesteacănului alb. Com.din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 4. (Suspect, sens etimologic) Zmeură. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PANȚU, PL. - Pl.: măline. – Din bg. малина, ucr. малина „zmeură”.