MĂRGINIRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei; limitare; p. ext. (rar) limită, capăt. Să punem mărginire la limbuția noastră. NEGRUZZI, S. II 211. 2. Fig. Limitare a puterii de înțelegere și intuiție, lipsă de orizont, îngustime intelectuală; prostie.