mărime sf [At: PARACLIS (1639), 252 / Pl: ~mi, (reg, 6, 7, 8) ~muri / E: mare¹ + -ime] 1 (Dimensional) Însușire de a fi mare¹ (1) Si: dimensiune, proporție, întindere, (îvr) mărie¹ (1), (înv) mărire (2). 2 (Csn) Cantitate sau număr mare. 3 (Durativ) Perioadă de timp în care se desfășoară o acțiune, un proces, un fenomen etc. Si: durată. 4 (Cu sens calitativ sau intensiv) Importanță. 5 (Înv) Tărie deosebită Si: forță, mărire (10), putere, (înv) mărie (3). 6 Loc de frunte într-o anumită ierarhie socială Si: rang, demnitate, putere, mărire (13), (îvp) mărie¹ (5). 7 Faimă. 8 (Ccr; mpl; irn) Persoană care deține un loc improtant în ierarhia socială Si: cârmuitor, demnitar, fruntaș, mărire (16), (Trs) măreață Vz față, obraz. 9 (Îvr) Mărie¹ (5). 10 (Înv) Grandoare. 11 (Înv) Mândrie. 12 (Înv; de obicei urmat de „de suflet”) Mărinimie. 13 (Nob) Maturitate.