MĂSLUÍT², -Ă adj. 1. (Despre cărțile de joc) însemnat sau falsificat cu scopul de a înșela la joc. A disbrăcat lumea cu teșmecherii și cărți măsluite. ALECSANDRI, T. I, 163. Cărțile cu care ți-a cîștigat erau măsluite. BOLINTINEANU, O. 399. 2. P. e x t. Ticluit astfel ca să înșele pe alții ; falsificat, fals, prefăcut. Demagogul. . . prin vorbe măsluite trezește patimile. . . mulțimii. EMINESCU, N. 149. Am intrat prostește într-un joc neghiob, murdar și grosolan măsluit. CAMIL PETRESCU, T. II, 304, cf. C. PETRESCU, C. V. 287. A umblat cu vorbe măsluite și ne-a lăsat să-l credem tovarăș. GALAN, Z. R. 24. M-au rugat să ascund niște registre. Bugetul era măsluit. DEMETRIUS, C. 67. Noi, ăștia noi, să lăsăm frazele măsluite Și tîlcurile ticluite, scrobite! DEȘLIU, G. 9. Declarații măsluite. CONTEMP. 1948, nr. 111, 7/1. ◊ (Adverbial) Rînduielile astea rînduite pe carte, Prefăcut înțelepte, măsluit luminoase și drepte. DEȘLIU, G. 53. - Pl.: măsluiți, -te. – V. măslui.