narcomanie s. f. (med.) Toxicomanie ◊ „Raportul semnalează, de asemenea, o creștere «fenomenală» a folosirii stupefiantelor și o răspândire alarmantă a narcomaniei în Vietnamul de Sud.” I.B. 22 II 72 p. 4. ◊ „Narcomanie. Un reprezentant al Oficiului danez pentru combaterea drogurilor a declarat [...] că în Danemarca abuzul de stupefiante a dobândit proporții alarmante. Numărul narcomanilor din această țară este estimat la aproximativ 5000.” I.B. 2 XI 77 p. 8. ◊ „Creșterea îngrijorătoare a narcomaniei în rândul copiilor și tineretului din țările occidentale” R.l. 3 IV 79 p. 6. ◊ „În Camera Reprezentanților a Congresului S.U.A. a fost prezentat un proiect de lege privind lupta împotriva narcomaniei.” I.B. 11 IX 86 p. 8; v. și narcoman, narcorublă, narcotraficant (din fr. narcomanie; DN3, DEX-S)