navigator, ~oare [At: CR (1829), 204 2/2 / V: (îvr) ~oriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr navigateur] 1 smf Persoană care întreprinde călătorii lungi pe mare în scopuri științifice, comerciale etc. 2 smf Persoană care este pricepută în tehnica navigației. 3 smf Persoană care conduce o navă (1). 4-5 smf, a (Persoană) care face parte din echipajul unei nave (1). 6-7 smf, a (Pgn) (Persoană) care călătorește pe apă. 8-9 smf, a (Persoană) care face parte din echipajul unei aeronave.