navă-satelit s. f. (astr.) Navă cu rol de satelit cosmic ◊ „Au apărut navele-satelit, vestitoare ale pătrunderii omului însuși în cosmos.” I.B. 4 X 62 p. 3. ◊ „Se procedează la readucerea la sol a navelor-satelit.” Sc. 26 VII 69 p. 6; v. și 22 IV 66 p. 6; v. și pilot-cosmonaut (1961) (din navă + satelit, după rus. korabli sputnik sau fr. vaisseau satellite; Th. Hristea P.E. 169)