Definiția cu ID-ul 882377:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEASCULTĂTOR, -OARE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.