* necesár, -ă adj. (lat. necessarius). Trebuincĭos, de nevoĭe, de care aĭ necesitate: armele-s necesare soldatuluĭ la (saŭ în) luptă, cleĭu e necesar la lipit. Care trebuĭe numaĭ de cît să existe orĭ să se întîmple: adevărurile necesare ale rațiuniĭ, căldura e efectu necesar al foculuĭ. Foarte folositor: acest soldat s’a făcut necesar regimentuluĭ. S.n. Ceĭa ce e indispensabil viețiĭ. Strictu necesar, lucrurĭ absolut necesare viețiĭ saŭ altuĭ scop. S.n., pl. e (după fr. nécessaire). Cutie cu unelte necesare maĭ ales la cusut (V. bisactea). Adv. În mod necesar, numaĭ de cît.