NECTARO- „nectar”. ◊ gr. nektar „nectar” > fr. nectaro-, engl. id. > rom. nectaro-. □ ~stegii (v. -stegiu), s. n. pl., peri care acoperă nectarinele, apărînd nectarul de ploaie, dar permițînd accesul insectelor vizitatoare; ~stigmă (v. -stigmă), s. f., pată sau depresiune care indică prezența glandelor nectarifere; ~tecă (v. -tecă), s. f., recipient (gropiță, pinten) pentru nectarul care se scurge din glandele nectarifere.