NECĂJI, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăji vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.