NEDESLUȘIT, -Ă, nedeslușiți, -te, adj. Care nu e deslușit, care nu se poate distinge (precis); nelămurit, confuz, neclar. Norul negru din capul nopții începu a se mișca domol, luînd felurite forme nedeslușite. SADOVEANU, M. C. 94. Un amestec nedeslușit de sunete diferite, ca o muzică sinistră ce împrăștie fiori de groază. BART, S. M. 16. Un potop de gînduri nedeslușite se năpustiră asupra-i. VLAHUȚĂ, O. A. 140. ◊ (Adverbial) În acea lucire a înălțimilor se prevedeau toate nedeslușit. SADOVEANU, F. J. 545. Ca într-un joc de umbre se vedeau nedeslușit oameni care umblau pe punte. BART, E. 236.