nefer sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. 234 / V: (reg) nif~ / Pl: ~i / E: tc nefer] 1 Soldat din vechea armată turcă. 2 Soldat din corpul arnăuților. 3 Soldat care făcea parte dintr-o poteră Si: poteraș. 4 (Reg; îlv) A face ~ (pe cineva) A păcăli. 5 (Reg) Membru al unei cete de haiduci.