nefericit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. I, 25/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + fericit] 1-2 smf, a (Om) care nu este fericit Si: nenorocit (5-6). 3-4 smf, a (Om) care îndură suferințe morale. 5-6 smf, a (Om) cuprins de durere. 7 a Nefast (1). 8 a (Fam; d. lucruri) Care se află într-o stare extrem de proastă, primitivă Si: mizerabil. 9 a Care provoacă neplăceri.