negație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr négation] 1-2 Negare¹ (1-2). 3 Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă ceva sau pe cineva. 4 Factor logic pe baza căruia se respinge o expresie, contestând valoarea de adevăr susținută de ea. 5 (Lin) Cuvânt sau grup de cuvinte cu ajutorul cărora se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 6 (Flz; șîs negarea ~i) În concepția materialist-dialectică, una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații, o acțiune permanentă de înlocuire a calității obiectelor și fenomenelor în cadrul mișcării universale, al cărei izvor principal rezidă în contradicțiile interne ale lucrurilor și care implică atât distrugerea cât și conservarea parțială a însușirilor anterioare, precum și ridicarea lor pe un plan superior Si: negare¹ (3). 7 Semn grafic prin care se neagă ceva în logică sau matematică.