NEGUSTORIE, negustorii, s. f. 1. Profesiunea, starea sau calitatea de negustor; faptul de a vinde și a cumpăra mărfuri; negoț, comerț. Mergea bine negustoria lumînărarului. STANCU, D. 242. Apuca-n călătorie, Să facă negustorie. ALECSANDRI, P. P. 38. 2. Afacere. Mai făcea... nu-i vorbă, și alte negustorii. CREANGĂ, P. 112. – Variante: (învechit și regional) neguțătorie (EMINESCU, N. 153), neguțitorie (NEGRUZZI, S. I 297) s. f.