NEMIȘCARE s. f. Stare a ceea ce nu se mișcă; faptul de a nu se mișca; imobilitate. Se uită la maică-sa în deplină nemișcare. DUMITRIU, N. 40. Pulberea fină de zăpadă, răscolită din nemișcarea de două săptămîni, s-a învălurat în dune ciudate. C. PETRESCU, A. 274. Brazii stau în nemișcare. TOPÎRCEANU, B. 24.