nerușinare sf [At: C. CANTACUZINO, ap. CM. I, 49 / Pl: ~nări / E: ne- + rușinare] 1 Lipsă de rușine Si: impertinență, insolență, neobrăzare (1) (îvr) nestidință (1). 2 (Pex) Comportare, afirmație, faptă etc. lipsită de bună-cuviință Si: impertinență, insolență, neobrăzare (2), (îvr) nestidință (2).