NERVOS, -OASĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care ține de nervi (1), privitor la nervi, de nervi, al nervilor. Sistem nervos. ▭ Mă găseam în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. O regăsea atît de streină, cu glasul acela strident, cu ticuri nervoase. C. PETRESCU, C. V. 20. S-ar fi prelungit coșmarul... dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. 2. Cu nervi (2), irascibil; iritat, enervat. O apucă de mînă cu o mișcare nervoasă. DUMITRIU, N. 71. Vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă pînă isprăvește. REBREANU, R. II 63. ◊ (Glumeț) Un țînțar, nervos și foarte Slab de constituție, În zadar vrea să ia parte Și el la discuție. TOPÎRCEANU, B. 47. ◊ (Adverbial) Se înroși ușor și mîinile i se agitară nervos. DUMITRIU, B. F. 37. Bălean, care așteaptă nerăbdător la portița prin care intrase Ianco, bate nervos în geam. DAVIDOGLU, M. 18. Căpitanul Panteli, fumînd nervos, aștepta lîngă sacii plini, trași la marginea punții. BART, E. 332. 3. Fig. Cu nerv (3), energic, vioi. Nicu Bălcescu scria lesne, stilul său era limpede, strîns, nervos și elegant. GHICA, S. A. 143.