NERĂBDĂTOR, -OARE, nerăbdători, -oare, adj. Care nu are răbdare, fără răbdare, impacient; p. ext. încordat, agitat, neastîmpărat, nestăpînit. Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca niște brațe nerăbdătoare să-l apuce. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.