NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. Care nu poate seca, fără sfîrșit, mereu viu; inepuizabil. Printr-o temeinică și adîncă cunoaștere a limbii poporului, scriitorul are la îndemînă nesecata ei bogăție lexicală și gramaticală, ca material de construcție pentru stilul său artistic. L. ROM. 1953, nr. 2, 38.