nesocotință sf [At: CORESI, EV. 266 / Pl: (4) ~țe / E: ne- + socotință] 1 Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință în acțiuni Si: neghiobie (2), nebunie (6), (înv) nesocoteală, nesocotire (2). 2 (Pex) Imprudență în acțiuni Si: nesocotire (2). 3 (Înv) Nepăsare (5). 4 Faptă, vorbă etc. de om lipsit de judecată Si: nechibzuință, necugetare, nesăbuință, prostie.