NESTEMATĂ, nestemate, adj. f. (Și în forma nestimată; în expr.) Piatră (sau, mai rar, mărgea) nestemată = piatră prețioasă. Zilele... se înșiră ca mărgele nestemate pe un fir de aur. SADOVEANU, N. P. 277. În clipele... luminatului de ziuă, apa părea presărată cu pulbere de pietre nestemate roșii ca sîngele. SANDU-ALDEA, U. P. 101. Nepoate, mai văzut-ai pietre nestimate așa de mari și frumoase ca acestea? CREANGĂ, P. 217. ♦ (Substantivat) Piatră prețioasă; p. ext. (mai ales la pl.) lucru scump, prețios. A făcut datorii ca să răscumpere cutiile cu nestemate. C. PETRESCU, C. V. 353. ◊ (În metafore și comparații) Poezii devenite nestemate ale creației eminesciene. BENIUC, P. 18. Expresiuni neaoșe romînești... ca nestemate într-o frumoasă salbă de versuri. ODOBESCU, S. III 86. – Variantă: nestimată adj. f.