NETEZI, netezesc, vb. IV. Tranz. 1. A face neted; a nivela. Și grapele spinoase... îngroapă-ncet sămînța și cîmpul netezesc. ALECSANDRI, P. A. 122. ◊ Expr. A(-i) netezi calea = a înlesni, a ușura (cuiva, ceva). ♦ (Rar) A ascuți. Se opri să mai netezească coasa cu grezia. REBREANU, I. 50. 2. (Cu privire la rufe, haine etc.) A călca (ușor) cu fierul de călcat. 3. A aranja, a îndrepta, a potrivi (părul, penele); p. ext. a mîngîia, a alinta, a dezmierda (pe cineva sau ceva). Mîhnit... începe a-și netezi calul pe coamă. CREANGĂ, P. 212. Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54. Netezește-ți penele Ca mîndra sprîncenele! Netezește-ți codița Ca și mîndra cosița! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. ◊ Refl. Lebăda la umbră pe piept se netezea. ALECSANDRI, P. III 526. ♦ (Glumeț și ironic) A lovi, a bate. Scorniră minciuna că lelea Nastasie ar cam netezi din cînd în cînd pe Ileana... cu cîte-o despicătură de lemn. RETEGANUL, P. I 51. Moșneagul a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba pe cap. CREANGĂ, P. 294. – Variantă: (rar) neteza, netez (EMINESCU, O. I 66), vb. I.