NEÎNTRECUT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi întrecut (în valoare, merite etc.); inegalabil, neasemuit. Privește la vîrtejul valsului; în acest vîrtej ochii lui trebuiesc să deosibească între toate pe cîteva, mai grațioase, și între aceste cîteva mai grațioase, pe una nentrecută, adorabilă. CARAGIALE, O. II 120. – Scris și: nentrecut.