nisip (nisipuri), s. n. – Granule fine de rocă. Sl. nasŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati „a împrăștia”, cf. risipi, bg., sb. nasip „dig”. Der. din bg. pĕsŭk (Conev 41) nu e posibilă. Der. nisipariță, s. f. (pește, Cobitis taenia); nisiparniță (var. nisiperniță), s. f. (clepsidră, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s. m. (persoană care vinde nisip); nisipiș, s. m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); înnisipa, vb. (a umple cu nisip).