normativ, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 126 / Pl: ~i, ~e / E: fr normatif, rs норматив] 1 a Care stabilește o normă (2). 2 a Care are caracterul unei norme (3) sau servește ca normă (3). 3 sn Culegere de norme (12), instrucțiuni etc. cu privire la un anumit domeniu de activitate. 4 sn (Prc; mpl) Regulă de conduită. 5 sn Dispoziție sau hotărâre care stabilește o normă (2). 6 sn Tabel cuprinzând duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice, folosit pentru stabilirea normelor (9) în producție. 7 sn Valoare a mijloacelor de producție, a investițiilor și a cheltuielilor viitoare necesare pentru activitatea neîntreruptă a unei întreprinderi.