numire sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 12/1 / Pl: ~ri / E: numi] 1 Posedare a unui nume (1). 2 (Spc) Fel în care este numit¹ (1) ceva Si: denumire. 3 (Pex; ccr) Nume (1). 4 (Înv; îlav) Cu ~ (sau ~ri) de... sau cu ~ că Cu titlu de... 5 (Înv; pex; îal) Sub pretextul... 6 (Înv; îal) Ca și cum... 7 (Înv; îlav) Cu ~a cuiva Cu invocarea cuiva, în special a unei divinități. 8 (Înv; îe) A întoarce într-o ~ A aduce două sau mai multe fracții la același numitor. 9 (Înv) Substantiv. 10 Punere a cuiva într-o funcție, într-o slujbă. 11 Conferire a unui titlu, a unui grad. 12 Încredințare a unei misiuni cuiva. 13 (Ccr) Act oficial prin care se comunică cuiva încadrarea într-o funcție.