NUTRI, nutresc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la ființe) A hrăni, a alimenta, a da de mîncare. Mă nutrește și mă adapă. RETEGANUL, P. II 14. Ființe, lighioane... Ș-au găsit mormîntul În marea adîncime Și monștri au nutrit? ALEXANDRESCU, M. 178. ◊ Refl. Pribegea copila... nutrindu-se cu zmeură, mure, alune. RETEGANUL, P. V 18. ♦ A sătura, a potoli foamea. Fata cea mai mare nutrea curtea cu o pîne, iar cea mijlocie o îmbrăca cu un fus de tort. RETEGANUL, P. II 26. ♦ A întreține cu mîncare, a procura hrană sau alte mijloace de existență. Această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214. 2. Fig. (Cu privire la idei, sentimente) A întreține, a cultiva. Nu mai nutreau nădejdea că le va asculta, că le va lua petițiile și le va spune un cuvînt bun. PAS, Z. III 161. Își descoperiră unul altuia dragostea ce o nutreau. BOTA, P. 100.