nămol (nămoluri), s. n. – Noroi, mîl, clisă. – Var. nomol și der. Sl., cf. pol. namul, rut. namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr. namuliti „a înnămoli”, bg. namol (Conev 41) nu pare sigur. Cf. mîl. – Der. (î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi); nămolniță, s. f. (mocirlă, baltă de noroi); nămolos, adj. (mîlos).