nătăfleț, ~eață a [At: MUMULEANU, C. 122/22 / V: năflete, (reg) nataf~, natraf~ a, năflâteț, năfletec^[1], nătăflete, ~tif~, neteflețe^[2] a (lpl), nitoflețe^[3] a / Pl: ~i, ~e / E: ctm nătărău și fleț] 1-2 smf, a (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 smf, a (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 smf, a (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 smf, a (Pex) Nătărău (1-2). 9 a (Trs; d. lemne; îf năfletec) Care nu este șlefuit. 10 a (Trs; fig; d. oameni) Aspru. 11 a (Trs; fig; d. oameni) Dur. 12 a (Trs; fig; d. oameni) Mojic.