NĂZUINȚĂ, năzuințe, s. f. Tendință, înclinație puternică și consecventă spre ceva; aspirație. I-ai împărtășit cîte ceva din viața ta și din năzuințele tale. PAS, Z. I 297. Rînd pe rînd îmi înviară Năzuințe frînte-n două, De la satu de sub munte Pînă-n lumea asta nouă. GOGA, C. P. 64.