OALĂ s. f. (Mold .) 1. Scoc, jgheab, burlan. Apele ceale calde . . . ies din oale. DOSOFTEI, VS. Și au făcut și o cișme, adecă fîntînă, în zidiul beserecii despre poarta cea mare a curții cei domnești, aducînd apă pe oluri de departe. PSEUDO-COSTIN, 26^v. 2. Țiglă, olan. S-au apucat de-au acoperit mănăstirea Balica cu oale și au tencuit-o pe dinafară. NECULCE. Variante: ol s.n. (PSEUDO-COSTIN, 26^v). Etimologie: lat. ollae. Vezi și ol. Cf. s u l i n a r, v ă l ă u.