OBLOJI, oblojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular) A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. Dioaica m-a oblojit cînd am fost bolnav. STANCU, D. 273. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51. ♦ Fig. A purta (de) grijă cuiva, a îngriji. V. răsfăța. Nu cumva dorești, mă frățioare, să te oblojim numai pe tine? SADOVEANU, P. M. 269. 2. Refl. Fig. A se înfofoli, a se înveli, a se încotoșmăna.