OBRĂJOR, obrăjori, s. m. Diminutiv al lui obraz. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. I 222. Toată lumea să mira de obrăjorii lui cei frumoși. RETEGANUL, P. II 8. Vinu-i roșu dulcișor, Ca și dalbu-ți obrăjor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 373.