OBSERVAȚIE ~i f. 1) v. A OBSERVA. ◊ Foaie de ~ document în care sunt înregistrate zilnic evoluția bolii unui bolnav și tratamentul aplicat. A ține sub ~ a supraveghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiecție la o acțiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ◊ A face ~ a atrage atenția asupra unei greșeli. [G.-D. observației; Sil. -ți-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis