OBSERVAȚIE, observații, s. f. 1. Cercetare, examinare, observare (1); studiu. Orice creațiune presupune o îndelungată observație. IBRĂILEANU, SP. CR. 226. Cînd făceam observațiile aceste fiziologice, înaintam încet. NEGRUZZI, S. I 308. Știința nouă întemeindu-se... pe observație, experiență, calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. 2. Remarcă, constatare, observare (2). Mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. În capul lui... ciocnirile cu lumea, încercările vieții au lăsat o comoară de observații. VLAHUȚĂ, O. A. 391. 3. Obiecție, critică; p. ext. mustrare, dojana, reproș. Aceste cîteva cuvinte pot să arate. cît de binevenită socotesc orice critică, orice observație făcută scrierilor mele. GHEREA, ST. CR. II 8. Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care... le consider ca niște insulte. CARAGIALE, O. I 116. Să urmez eu cum îmi place, Fără a putea guvernul observație a face. ALEXANDRESCU, M. 171. 4. (În legătură cu verbele «a pune», «a ține», «a sta i), «a fi», «a se afla» etc., precedat totdeauna de prep. «sub») Supraveghere, pază. Bolnavul e ținut sub observație. Foaie de observație = formular pe care se notează zilnic evoluția bolii și -fazele tratamentului unui bolnav. Vardaru citi inscripțiile foii de observație. C. PETRESCU, Î. II 46.